Ieri am fost iarasi intr-o scurta iesire la munte 
De data asta amales ca traseu Valea lui Stan cu iesire la Vidraru prin Cantonul Calugarita. Impreuna cu Daniel si Irina am plecat la 7.15 din Bucuresti (via Pitesti, Curtea de Arges) si la 9.45 eram la destinatie, pregatindu-ne de traseu. Intrarea se face la circa 6-7 km de Capataneni si la 1.5 de barajul VIdraru, punct de reper fiind prima troita intalnita. Initial ne-am ratacit (cam 15 min) apucand pe o carare care urca ca mai tarziu sa ne dam seama ca am gresit drumul si sa ne intarcem sa “purcedem” pe drumul corect. Hint: Ca sa nu patiti ca noi, de la inceput tineti firul raului.
Traseul a fost mult mai spectaculos ca-n poze si spre deosebire de the usual, vremea a tinut cu noi. Nu este un traseu chiar pentru orice pantofar, noi avand parte de vreo doua traversari mai dificile (una la scara cea mai dificila unde lipsea o parte din traseu) iar piatra era in multe locuri f alunecoasa (Daniel a si cazut dar fara urmari grave din fericire - o vanataie si doua julituri).
Dupa ce am urcat nenumarate scari si am trecut de dig, traseul a continuat prin padure pana la o poiana mare si insorita (daca valea si raul sunt ale lui stan, o fi si poiana:p). Mai departe am coborat tot prin padure. Am observat multe urme de urs proaspat facute in namolul de langa firicelul de apa pe care-l urmam dar am preferat sa nu ne gandim la asta. Am trecut pe langa o fosta fabrica de taiat lemne (asa am presupus noi) aflata in paragina iar singurul om de pe acolo care a linistit si cainii care s-au repezit catre noi, ne-a ghidat pe o poteca - o scurtatura pentru drum. Am ajuns la Cantonul Silvic Calugarita care era inconjurat de corturi si turisti aflati in vacanta. Am continuat apoi pe drum forestier pana la barajul Vidraru - ora 14.45 (deci cam 4 ore si jumatate). Ne-am oprit de mai multe ori pentru poze, sa mancam si sa facem baie deci traseul e de 3 ore jumate asa. Aici, la barajul Vidraru, parca se teleportase toata Romania - plin de masini, oameni, mizerie, porumb fiert si prajit si nelipsitele manele. Am fotografiat mizeria din lac si am observat nenumarati oameni care aruncau cu sticle, hartii, resturi de mancare unde apucau - lac, padure, sosea. Mi s-a facut scarba.
Am coborat apoi pe Transfagarasan pana unde lasasem masina si am pornit spre Bucuresti. Ne-am oprit insa dupa cativa kilometri ca sa mancam ceva “La cetate” unde am fost placut impresionat - chelneri f respectuosi, baie curata, mancare f buna chiar daca am asteptat cam 40min fiind aglomerat, preturi ok.
Posted under
Poze,
munte,
myself
