Jocul lui AlexENDER
Recunosc de la inceput ca nu am fost un iubitor al cartilor in adolescenta si nici macar dupa ce adolescenta se incheiase de ceva vreme Asta desi aveam in casa sute daca nu chiar mii de carti, agonisite de catre bunici in trei camere – in biblioteci pe cate doua randuri. Ca orice copil de generatie 80, am trecut prin Jules Verne (Doi ani de vacanta – poate cartea care mi-a placut cel mai mult la varsta respectiva, Capitan la cinsprezece ani, Copiii capitanului Grant), Edmondo de Amicis – Cuore, Antoine de Saint-Exupery – Micul print, Fanfan la tulipe (nu mai stiu de cine era scrisa), Jack London (Mihail caine de circ, Colt alb), Alphonse Daudet – Tartarin din Tarascon. Ce amintiri placute mi se deruleaza in minte odata ce incep sa ma gandesc la copilarie, amintiri pe care nu credeam ca le mai pastrez
La scoala, obligandu-ne asupra unui anumit roman, unei anumite liste de reading, placerea de a citi mi-a disparut total si cu greu am reusit sa termin doua-trei carti in total. Totusi, in liceu (sa fi avut vreo 16-17 ani) – si asa ajung la cartea despre care ma pornisem sa scriu – editorialul revistei Level continea 2-3 randuri despre un personaj numit Ender si despre un “Joc” al sau, descriere a caruia m-a facut sa vreau neaparat sa citesc cartea respectiva. Am gasit-o la biblioteca liceului (pe atunci nici gand de internet, librarii online etc.) si recunosc cu oarecare jena ca nu am mai returnat-o. A devenit in scurt timp un “bestborrowed” intre prieteni si familie. A fost cartea care mi-a deschis apetitul pentru SF, apetit hranit insa doar cu Furnicile lui Webber (pe care, btw, nu le gasesc nicaieri sa le cumpar) si apoi am revenit la starea anterioara, asteptand cartile sa mi se laude singure. La vremea respectiva stiam doar de Jocul lui Ender, nicidecum de o serie a lui Ender, serie de care am aflat abia dupa cativa ani. Am gasit cartile 2 si 3 din seria Ender in format digital si le-am devorat pe loc impreuna cu Jocul lui Ender.
A treia oara cand am citit Jocul lui Ender a fost cand Nemira a decis sa publice seria intreaga pe care nu am rezistat sa nu o cumpar si cu care mi-am inceput contructia propriei biblioteci. Odata cu seria lui Ender si cu ajutorul unor bloggeri – in mare parte CititorSF dar si Jen si bookblog si apoi multi altii pe care ii citesc cu mare placere, mi s-a dezvoltat acut placerea de a citi – la inceput exclusiv SF, apoi Fantasy si apoi cate putin din altceva (Firmin, Confesiunile unui cafegiu, Flowers for Algernon, Girl with a dragon tatoo aka Barbati care urasc femeile). Acum pot sa spun ca tresar la orice noua aparitie care mi se pare interesanta si desi am rafturile de TR (To Read) pline, nu ma pot abine sa nu o cumpar.
P.S. Numele postului este un joc de cuvinte intre numele meu si numele cartii mele preferate.
Post inspirat din concursul amintirilor si concurs cu istorii.
Posted under iRead